MEU, MEA, mei, mele, adj. și pron. pos. (Precedat de art. «al», «a», «ai», «ale» cînd e pronume, cînd stă ca adjectiv înaintea substantivului, cînd se află pe lîngă un substantiv nearticulat sau este separat de substantiv printr-un alt cuvînt) 1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului, de care vorbitorul este legat printr-o relație de proprietate: a) adjectiv. Un răspuns. !În construcția cu prepoziția de (care și-a pierdut sensul partitiv, dobândind sensul „de felul") + pronume posesiv, norma actuală admite atât pluralul, cât și singularul: !un prieten de-ai mei/de-al meu, o prietenă de-ale mele/de-a mea. Nu e de mirare așadar că, atunci când prietena mea de-o viață m-a anunțat, în urmă cu circa doi ani, că firma la care lucra s-a închis, iar ea a rămas fără serviciu, am fost extrem de afectată. în ceea ce mă privește, pe când Gina rămânea fără serviciu, urmând a îngroșa rândurile șomerilor, eu lucram - de peste 10 De Florin Gherheș Publicat pe 5 martie 2020 29 noiembrie 2020 Publicat în Greșeli frecvente, Lecția de română, Morfologie Etichetat Ale mele sau a le mele, cazul acuzativ, de-a mea, de-a sau dea, de-ai mei, de-al meu, de-ale mele, dintre ai mei, dintre ale mele, prepozitia de, prepozitia dintre, un prieten de ai mei doom Niciun comentariu M-a sunat în 14 secunde și ne-am contrazis la telefon ca la Vadul Lat, nu voia să înțeleagă că " o prietena de-ale mele " e corect, că vine de la " o prietena dintre ale mele ". După câteva ore mi-a venit un mail. Mail care sprijină ce spun eu, dar și ce spune ea: sunt permise amândouă variantele. ========= Bună Baba*, Vay Tiền Nhanh Ggads.

o prietena de a mea sau de ale mele